Prea devreme

Intotdeauna este prea devreme. Este prea devreme sa ramai fara cineva care conteaza in viata ta. Indiferent ca este parinte, frate, prieten sau, un necunoscut. Indiferent daca are 1 sau 100 de ani. Chiar daca stii ca moartea nu este sfarsitul. E greu, e destabilizator, sa stii ca nu mai este in acelasi plan al existentei in care esti tu. Cel putin, in primele momente.

Am mai scris ca am crescut cu muzica. Clasica si pop – rock internationala. Cu muzica romaneasca am inceput sa ma familiarizez abia dupa ’90. Iar azi, afland ca Johnny Raducanu a plecat dintre noi, nu ma pot opri sa nu ma gandesc la toti cei care mi-au incantat adolescenta si care au plecat – deja, dintre noi. E adevarat ca au aparut intre timp, altii. Care culmea, au succes international. Dar carora le lipseste acel ceva pe care predecesorii lor il aveau din plin – povestea, consistenta, savoarea.

Sa ni-i amintim, asadar. Intr-o ordine aleatorie, asa cum imi vin acum in minte

1. Teo Peter- Compact

Un urias bun ca painea calda, mucalit si prietenos. Un simbol al trupei Compact.

2. Laura Stoica

Ma amuzau machiajul ei strident si tinutele de scena. Si inca nu apreciam piese precum „Focul”. Unii spuneau ca e chiar urata.  O mare voce…

3. Doru Caplescu

I se spunea omul orchestra. Un magician al sintetizatorului

4. Ioan Luchian Mihalea

Frumos ca Eminescu. Si nespus de talentat. Primul mare scandal de dupa ’89..

5. Anca Parghel

Femeie, fermecatoare, curajoasa, deosebita, pana in ultima clipa…

6. Madalina Manole

Cu „fata cu parul de foc” nu am avut vreo afinitate. Cu toate acestea, un talent de care inca aveam nevoie….

7.  Cornel Fugaru

Amintiri legate mai degraba de copilarie, decat de adolescenta..

8. Johnny Raducanu

In interviul difuzat astazi la Realitatea Tv spunea ca, daca ar putea sa dea timpul inapoi si sa schimbe ceva in viata lui, ar alege sa nu se mai nasca in Romania…

9. Motu Pittis

Pe Motu chiar l-am cunoscut. Dupa ani de zile in care il urmarisem la televizor, l-am intalnit in studioul postului de radio Tinerama. Avea emisiune marti, de la 10 seara dar ajungea intotdeauna mai devreme. Suficient de devreme incat sa prinda generiul programului meu, in care inserasem un fragment din piesa „Cine ma striga in noapte?”, a trupei Iris. Si asa ma „striga” si el, de fiecare data cand ma vedea: „ce mai faci, mai, cine ma striga in noapte?”. L-am revazut peste ani, cand aparuse deja Pasarea Colibri. Uneori era capricios. Nu avea chef sa fie filmat, nicidecum sa dea interviuri. Dar nu m-am suparat.