Arhiva | Londra RSS feed for this section

Experiente noi: Ministry of Sound, London

24 Apr

Daca tot am fost la Londra, in compania unui ghid minunat, n-am ratat ocazia de a vedea „pe viu” celebrul Ministry of Sound. Pentru cei care nu stiu, MoS este un club de noapte (mai este si casa de discuri, si marca de haine, si marca de compilatii de muzica house insa nu despre acestea vorbim).  A fost ideea DJ-ului Justin Berkman care visa sa  deschida in capitala britanica o locatie dedicata exclusiv muzicii  house de provenienta americana (din  New York, Chicago si Detroit).  „Conceptul a fost urmatorul: pe primul loc am pus sistemul de sonorizare, pe locul doi luminile, pe locul trei design-ul. Opusul a ceea ce se intampla, de fapt, intr-un club”, poveste el. Locatia potrivita a fost gasita in Southwark, intr-un vechi garaj dezafectat de autobuze.  Iar primul „gig” a avut loc in septembrie 1991.

In timp, Ministry of Sound s-a transformat intr-un simbol al Londrei si intr-un simbol al scenei dance mondiale. Motive suficiente chiar si pentru cineva care nu este pasionat de acest sti muzical, sa il viziteze. Si pe malul Tamisei, ca si al Dambovitei, lumea iese tarziu sambata seara. Astfel incat la 11 pm, coada de la intrarea in club abia se forma.  Inainte de a avea acces in interior, de indata ce patrund in curtea exterioara, cluberii sunt supusi unui control riguros. Agentii de paza cauta nu doar obiecte contodente sau arme, ci si droguri. Daca n-ai nici de unele, nici de altele, esti lasat sa intri si ajungi la casa de bilete. Dupa care, un negru care abia se zareste in lumina obscura, iti verifica tichetul si iti deseneaza cu carioaca un x pe mana. In caz ca vrei sa iesi si apoi sa revii. Iti suna cunoscut?

Mai departe, ringul de dans, mai precis toate cele patru ringuri de dans, sunt ale tale.  O pasarela metalica suspendata leaga unul dintre ele – „The Loft” de o zona VIP. Acolo am stat, pentru inceput, privind cu petrecaretii incep sa se adune.  Si oricat de bizar ar suna, privelistea asupra incaperii denumite „The Bar” era incantatoare. Era vizibil cu ochiul liber ca toti cei prezenti venisera sa se distreze si sa se simta bine. Fete mai plinute si fete mai slabute, in pantalonasi scurti si maieuri, in jeansi si in hanorac sau in rochii cu paiete accesorizate cu bascheti, baieti mai inalti si mai scunzi, cu ochelari fumurii, bermude sau jeansi, cate un cuplu mai batator la ochi – ea, inca  juna si in puteri, el un barbat spre mosulica, un corporatist, ici, colo, un pic nervos, doamna cu joben, frac si pantaloni asortati, in culori tipatoare (ai fi spus ca a inspirat-o palarierul interpretat de Johnny Deep in cea mai recenta ecranizare dupa Alice in Tara Minunilor). Intre timp am aflat ca nici unul din peretii clubului nu este paralel cu altul, pentru ca sunetul sa se propage cat mai bine. Si ca podeaua este facuta dintr-un material special, elastic, care permita dansul pana dimineata, la ora 7.  DJ-ii renumiti mixeaza in „The Bar” si in „The Box” – camera care s-a deschis mai tarziu decat celelalte, undeva dupa miezul noptii in timp ce in camerele mai mici – „The Loft” si „Baby Box” mixeaza… ceilalti. Mi s-a atras atentia ca, atunci cand dansez, frumos este sa stau cu fata la DJ, pentru ca el creeaza atmosfera. DJ-ul din „The Bar” avea o imagine foarte chic, intregita de un papion si de ochelari de vedere cu rame negre, groase.

Aproape de 1 dimineata, coada de la intrare crescuse simtitor iar curtea de la intrare se umpluse de englezi infometati care luasera cu asalt toneta cu hamburgeri si insetati de un fum (in club nu se fumeaza). Cred ca as mai fi stat, dar trebuia sa ajung in Soho. Recunosc ca la Ministry of Sound nu am mers ca la pomul laudat si poate, de aceea, experienta a fost cu atat mai placuta. Cinci stele pentru concept, atmosfera, buna dispozitie, energie pozitiva. De incercat.

Anunțuri

Ce n-am spus despre LBF

19 Apr

Inca o zi ploioasa la Londra asa ca profit de nori pentru a recupera postul lipsa de ieri. Si sa povestesc despre ultima zi de London Book Fair 2012. Desi nu am vazut (aproape) deloc jurnalisti romani la eveniment, pentru un ziarist care  acopera subiecte culturale, Targul este o mana cereasca. Pornind de la intalnirile cu scriitori de succes care ajung mai rar spre deloc in Romania (anul acesta au fost invitati Peter James, Bi Feiyou si Patrick Ness) in cadrul „Author of the Day” si demosntratiile culinare ale unor bucatari-autori din cele mai diferite colturi ale lumii (la Cook Book Corner) si ajungand la seminariile si discutiile despre tendintele actuale in industria cartii precum si la standurile dedicate tehnologiei moderne(si aici ma refer la aplicatii si la device-uri de tip e-book reader).  Scriitorii si traducatorii sunt rasfatati cu sectoare dedicate – „Author Lounge” si ” Literary Translation Center” , in care se desfasoara schimburi de idei dar si seminarii cu tematici diverse. Desigur, oportunitatea de networking este…nepretuita. Toate acestea meritand investitia, fie ea si personala.  Nu mai vorbesc despre reprezentantii editurilor sau chiar si de micii librari independenti care pot incheia afaceri profitabile.

Anul acesta, London Book Fair s-a concentrat asupra Chinei  (reprezentata de 180 de edituri si cateva canale TV) si a dedicat un spatiu amplu digitalului, introducand chiar un Digital Networking Bar. Iar expozantii –  fie ca vorbim de tari precum Emiratele Arabe sau China sau de edituri ca Penguin, s-au  straduit sa impresioneze vizitatorii prin constructii impresionante. 

1001 de nopti la LBF 2012

Unul dintre punctele de atractie de la LBF 2012 – chinezul caligraf pe hartie de orez. Cu migala, iuteala si indemnare, reusea sa scrie cu caractere chinezesti fiecare cuvant care ii era solicitat.

Bucuria gurmanzilor – Cook Book Corner. Doamna din imagine este americanca si a gatit ceva ce semana a paste cu lapte :).

Actrita de origine romana Cristina Catalina locuieste la Londra de peste 10 ani. Atunci cand nu joaca in vreo piesa de teatru sau este manager al unui proiect cultural, recita versuri minunat. Asa cum a facut la standul Romaniei dar si la ICR din Londra, ieri seara.

Asa se promoveaza  un e-book la LBF. In Author Lounge…

Desigur, J.K. Rowling. Primul sau roman pentru adulti, A Casual Vacancy, apare in septembrie..

Vedeta editiei, China….

Sex, nostalgie si pantofi

17 Apr

La Londra e abia 10 seara. A mai ramas putin pana la sfarsitul unei zile a carei cea mai mare parte am petrecut-o la London Book Fair. Ca scriitor aspirant, vezi partea frumoasa a lucrurilor. Standurile atragatoare. O multime de oameni care iubesc cartile. Lumina succesului atunci cand un agent literar iti spune ca ii inspiri incredere. Dincolo de toate acestea, vorbim de o industrie la fel de nemiloasa ca si celelalte, populata nu doar de pestisori aurii, dar si de rechini sau sirene ucigase. Pentru ca atunci cand se pune problema sa apere interesele sale si ale clientilor pe care ii reprezinta, o tanara zambitoare, imbracata intr-un taior impecabil, devine nemiloasa.

Nu intentionez sa ma dezic tocmai azi de mottoul blogului asa ca, in cele ce urmeaza, voi face referire la momentele placute ale zilei, oferite de un chinez, un american si de cativa romani.

Chinezul se numeste Bi Feyiu si a fost distins cu mai multe premii literare printre care si „Man Asian Literary Prize„. Autorul – un foarte bun portretist al naturii feminine, a povestit despre creatia sa dar si despre cartea „Trei surori”, recent publicata in limba engleza, in cadrul unui intalniri cu publicul sub genericul „Author of the Day”. Volumul spune povestea a trei femei care locuiesc in zona rurala a Chinei, in perioada Revolutie Culturale Chineze si debordeaza de sexualitate. „Aceasta perioada a fost un dezastru pentru corpurile noastre”, a povestit autorul. „Cuvantul sex era considerat rusinos si..politic.  Anumite parti ale corpului erau rusinoase. Cu toate astea, sexul nu poate fi tinut in frau pentru ca nimeni nu poate controla ce se petrece in mintea oamenilor. De aceea, sexul este intotdeauna atat de minunat, indiferent de mediul politic sau economic.”  Bi Feyiu a ocolit cu eleganta un raspuns direct la intrebarea legata de libertatea de a scrie ceea ce vrea in China. „Sa nu subestimezi niciodata puterea de exprimare a unui autor”, a spus el.  Cat de bine stie Bi Feyiu sa se puna in pielea unei femei, iti voi putea spune de indata ce voi termina de citit „Trei Surori”.

Americanul se numeste Jerry si are o afacere cu carti in Pennsylvania.  Colecteaza de la librari carti ramase nevandute, le depoziteaza intr-un depozit in care in cap sute de mii de carti pe care apoi le trimite, spre revanzare, in alte colturi ale lumii.  Asia este, la ora actuala, cea mai mare piata de desfacere. Am profitat de ocazie sa-l intreb care crede ca va fi impactul aparitie unor dispozitive de citit in format elecronic precum kindle sau ipad. Raspunsul este unul optimist. Acestea nu vor distruge cartea asa cum o stim – cu pagini de hartie, mirosind a cerneala. Din contra, ajuta la decongestionarea industriei pentru ca editurile nu vor mai publica in format tiparit acele titluri mai slabe, care nu se vand.

Romanii… desi locuieste de multi ani in Statele Unite, Andrei Codrescu – proful pe drum, este roman. Impreuna cu Florin Bican, de la ICR, jurnalistul Anthony Daniels si Alex Drace Francis, a vorbit despre acele elemente caracteristice tarii noastre care o fac comparabila cu taramul fermecat din „Alice in tara minunilor”. S-a vorbit – din nou si deloc putin despre perioada comunista, asa ca nu voi intra in detalii. Mi-a placut insa remarca lui Andrei Codrescu: „intreaga mea fizionomie s-a schimbat vorbind limba engleza.” Pe de alta parte, marturisesc ca imi este greu sa inteleg care este motivul pentru care, in 2012, continuam sa ne legam atat de mult de trecut. Ca intr-o relatie bolnavicioasa, in care nimic nu functioneaza, dar dupa care cel putin unul din parteneri, inca suspina. Daca ai vreun prieten prin Londra, il poti anunta ca maine seara, de la 7, Andrei Codrescu poate fi ascultat si vazut la The Horse Hospital.

Pe seara, am ajuns in Notting Hill. Strazile erau destul de pustii. Hugh Grant nu era pe nicaieri. Pantofii din imagine, insa, au compensat din plin.

%d blogeri au apreciat asta: