Arhiva | Aprilie, 2013

Aromele zilei de joi, 25 aprilie 2013

24 Apr

Thursday FlavoursJoia asta are arome de slide guitar, de expansiune a imimii, de jazz, facandu-te pur si simplu sa iti doresti ca, macar pentru cateva ore, sa te poti multiplica pentru a te bucura si de concertul lui Mark Knopfler, si de lansarea lui Guyuri Pascu si, de ce nu, de o plimbare prin parc, la apus, pe sub pomii infloriti….

Pentru mine, joia asta de 25 aprilie, are arome speciale. Miroase a scena, a emotii, a vin rose, a Piazzolla, a Bach, a zapada, a soare, a elefant, a aplauze, a zambete fericite.

Asa mi-am imaginat eu „Thursday Flavors”, seara de joi in care odata pe luna, cuvintele, notele muzicale si buchetul parfumat al vinului sa alcatuiasca o combinatie care sa fericeasca sufletul si papilele gustative.

Joia asta, pe 25 aprilie, cuvintele imi vor apartine si vor proveni din cartea mea de debut, „Four Doors and Other Stories”. Vor fi cuvinte in limba engleza dar haideti sa fim seriosi, tot romanul stie engleza –  ba unii chiar il pot citi pe Shakespeare. Notele muzicale provin de la Fernando Mihalache (pe care abia astept sa il vad pe scena Festivalului Enescu). Fernando a pregatit un program senzational, cu piese scrise pe Piazzolla, Bach, Galliano. Va canta „La Vie en Rose” si ” Over the Rainbow”. Vinul – rose si rosu, este oferit cu generozitate de La Chambre, un magazin dedicat de pe Calea Dorobantilor, un fel de pestera a lui Ali Baba a vinurilor…

Primele arome de joi se fac simtite maine, 25 aprilie, incepand cu ora 19, la The Bankers (locul meu de suflet din Centrul Vechi).

Despre soparle..

11 Apr

Lizard In ParisSunt inca la Route 66 si ascult live Lizard in Paris. Marturisesc cu inima pe inima ca ma dor urechile, la propriu si la figurat!
M – au convins sa vin la concert interviul cu Manu si Bodo pe care l-am ascultat in emisiunea lui Lenti Chiriac, cele trei piese pe care le – am auzit in aceeasi emisiune si faptul ca nici o data pana acum nu s-a nimerit sa il vad pe Manuel Savu live.
Big mistake si o spun cu parere de rau.
Daca o trupa suna bine in studio, nu e musai sa se intample acelasi lucru pe scena. De altfel,  complicat tare intr-un loc cu ascustica celui in care ma aflu.  De aici de la locul meu ii vad pe toti – si ii vad bine, n -am baut decat o bere, si am senzatia ca fiecare canta pentru el. Nu vad comnunicare si transmisie, nu vad sustinere pentru mai putin experimentata Irina, o fata care are si voce, si look, si care ar putea deveni o diva rock. Vocea ei se pierde prin instrumente, vorba unui prieten, probabil ca microfonul ei o fi pe acelasi canal cu tobele lui Lapi.
In seara asta, cel putin, Lizard in Paris are transmisia unei sticle de bere desfacuta si uitata la soare.

Publicul e acum strans in fata scenei asteptand…. Sa se termine?

S – a terminat si nimeni nu cere bis.As vrea sa fiu draguta si sa gasesc scuza ca e prima iesire la rampa. Dar nu mai suntem in anii ’60. Gandindu – ma la bucuria si energia pe care mi le – a transmis Steve Vai in timpul primului concert din Romania, nu – mi ramane decat sa ma consolez cu ideea ca Romanians can’t rock! Si nu ma refer la caliatea instrumentistilor, ci la compozitii, sound, scene….

Mi-as dori ca Lizar in Paris sa ma contrazica prin urmatorul lor concert live!

%d blogeri au apreciat asta: