Bucurestiul in pasi de salsa

16 Mar

Trecator prin orasul Bucuresti, Mircea Lazarescu povesteste cat de frumoasa e viata in pasi de dans….

Descarcari de energie pozitiva, zambete naturale, pasiune, magie create intre doi oameni – fie ca se cunosc sau nu, pe acele 2-3 minute cat dureaza o melodie. Barbatul conduce ferm, dar delicat – caci a conduce brutal e ceva strain de aceste dansuri, femeia apare mai unduioasa si mai sexy ca oricand, excluzand insa orice forma de vulgaritate. Asa se vad salsa, bachata, merengue si alte dansuri latino prin ochii  mei.

Dar cum am ajuns sa dansez? Ei bine, povestea incepe acum doi ani, de cand am inceput sa asist la diferite evenimente tip latino-party. Imi placea ce vedeam, imi placea ideea de oameni deschisi si veseli, dar eu… aveam o problema cu muzica latino – asemuiam acest gen  muzical cu manelele, pe care le detest si acum. Venind in lumea aceasta ca fan al metalelor grele, ritmul latino mi se parea greu de prins, mi se parea ca a dobandi tehnica dansatorilor pe care ii vedeam in ring, era ceva de domeniul SF. Obisnuindu-ma cu muzica, la un moment dat am afirmat clar  ca vreau sa urmez cursurile unei scoli de dans. Pur si simplu nu mai puteam sta pe loc, iar dansul era mult prea tehnic pentru a fi abordat fara notiuni pe care doar o scoala ti le poate da, aici inRomania. Dorinta mi-a fost ascultata si am fost sprijinit in aceasta directie de catre sora mea, care mi-a facut cadou o luna de curs in cadrul unei scoli de dans. Am urmat aceste cursuri fara prea mare entuziasm. Prindeam greu miscarile, nu aveam oglinzi in care sa vedem instructorul sau asistentele lui, pasii se succedau rapid. Dupa circa doua saptamani, am abandonat – faptul ca nu puteam tine pasul, stilul de predare prea dinamic pentru mine m-au facut aproape sa imi pierd increderea ca voi putea sa ma misc pe ritmurile latino – americane.

La aproape un an diferenta,  am primit de ziua mea un abonament la scoala de dans Wilmark Academia de Baile. Mi-au placut de la bun inceput sala de curs – cu parchet lustruit si oglinzi pe pereti, instructorul pozitiv, glumet si foarte dedicat activitatii (felicitari Bodo). Cu rabdare si cu o metodica aproape militareasca, insistand pe pasi pana cand toti cursantii reusesc miscarea predata – a reusit sa ne dea incredere in noi insine  si sa ne faca sa ne dorim sa iesim sa dansam si  in club. Sa ajungem acasa, sa pornim muzica si sa exersam ceea ce s-a predat la curs. Este foarte placut sa pleci de la cursuri  cu un zambet atat de stralucitor pe buze, incat  sa-i  molipsesti si pe calatorii ingandurati din metrou. Pentru ca dansul acesta este o bucurie nepatata, nelasand loc pentru aroganta. Este inventat de scalvii care au trait odata pe melagurile Americii de Sud. De oameni care nu au avut nimic mai mult decat aceasta bucurie in suflet, acest pozitiv denumit dans, ce nu putea fi pus in lanturi.   

Felicitari Wlmark Acandemia de Baile pentru felul iscusit de a fauri dansatori din figurinele de lut, apa si suflet.

Un răspuns to “Bucurestiul in pasi de salsa”

  1. Miruna 16 Martie 2012 la 12:37 PM #

    Intradevar, dansul aduce bucurie in sufletele noastre, iar Wlmark Acandemia de Baile este locul perfect de a te instruii in aceasta directie. Ma bucur ca am descoperit aceste cursuri, nu as mai renunta la ele😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: