Impresii de nopti albastre

27 Feb

Abia m-am intors de la concertul aniversar „25 de ani de nopti albastre” pe care Gabriel Cotabita l-a sustinut, impecabil, la Sala Palatului.  Un concert cu un efect mai puternic decat al unei cisterne de Red Bull, care mi-a facut plinul de energie pozitiva pentru urmatoarea saptamana. Am cantat, am si lacrimat din cand in cand, am batut din palme si m-am bucurat.

Prima concluzie, pe care ma grabesc sa o scriu: nimic, dar nimic, nu se compara cu muzica live! Desigur, vorbesc de artisti cu har, profesionisti, care trec rampa. Asa, ca in seara asta.

Continui. Mi-am ocupat locul pe scaun, inarmata cu telefonul inteligent, care face de toate, ba chiar bloguieste pe wordepress, pregatita sa relatez la cald. Insa show-ul de pe scena m-a furat. Plus ca riscam sa fiu precum turistul japonez care fotografiaza  tot dar nu vede  nimic. Si ar fi urmat o postare intitulata „oare cum a fost la concertul lui Gabriel Cotabita?”.

Ce am vazut si ce am auzit?

* piesele lansate in ultimii 25 de ani, intr-o varianta moderna, reorchestrata. Marturisesc ca nu sunt un fan al artistului insa ….in noua imbracaminte, cantece etichetate ca fiind „muzica usoara” i-au incantat si pe cei de 20 de  ani

* un Gabriel Cotabita, intr-o forma vocala de zile mari. Amuzant, simpatic, cald, intr-un dialog firesc cu publicul. Secondat de un obiect pe care il suspectez ca era un Ipad – de care nu se prea desparte, pe care il rasfoia din cand in cand. Poate pentru a evita situatiile de la concertele din tinerete in timpul carora, asa cum a marturisit azi, i se mai intampla sa incurce versurile, din cauza emotiilor.

* un debut de spectacol  in forta, cu SISTEM. Aparitie – Zoli & comp erau imbracati la costum, si prestatie de nota 10

* momente emotionante: duetul cu Vlad Mirita („Ave Maria”) si cel cu Monica Anghel („Sa nu ne spunem adio”) au starnit lacrimi si ropote de aplauze, in picioare

* Monica Petrica, imbracata intr-o rochie clasica de balerina, dar de culoare rosie, deosebita, plina de gratie si de farmec, a reusit sa redea intocmai prin gesturi si miscare mesajul piesei „Cand zambesti”

* un duet inedit cu Dan Bittman la „Umbre pe cer”, Delia Matache, superba in „Fara iubire” si Cristina Haios (iti amintesti de trupa IMPACT?), provocatoare.

* m-am bucurat sa-l revad pe Walter Dionisie (despre care am scris aici), care l-a acompaniat pe Gabi la clape, tonic, antrenand publicul, completandu-se foarte bine cu restul oamenilor de pe scena – Andrei Tudor Band si Pinky (trupa de fete de backing vocals, in care am regasit-o pe Silvia Stefanescu).

* piese cu versuri frumoase, inteligente, cu mesaj, asa cum nu prea mai auzim in muzica romaneasca din ultimii ani. Mai toate despre dragoste. Sa fie Gabriel Cotabita ultimul romantic?

* celebra domnisoara (cea pe care Gabi Cotabita o roaga sa nu plece), a starnit ropote de aplauze de la primele acorduri).

* daca ar fi fost dupa public, VH2 ar fi trebuit sa cante toata seara si nu doar o singura piesa, „Trece Vremea”

* un final superb. Confetti, un Gabriel Cotabita fara ochelarii cu care l-am tot vazut in ultima vreme. Si „Noapte albastra” in varianta 2012.

2 Răspunsuri to “Impresii de nopti albastre”

  1. coreamor 27 Februarie 2012 la 8:36 PM #

    m-ai umplut de invidie😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: