1 februarie – seara „Regăsirii” lui Eugen Avram

31 Ian

Un vechi prieten, Adrian Deliu (un jurnalist ale carui articole imi lipsesc) mi-a făcut o invitaţie de nerefuzat. Este de nerefuzat pentru că  Eugen Avram  – „profesorul de folk” cum l-a definit presa muzicală, ne cântă pe 1 februarie, cu motiv întemeiat:   8 ani de  la lansarea albumului „Regăsire”. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc. Pentru ceilalţi, cîteva  detalii lămuritoare: în februarie 2004 se lansa, la Folk Club Casa Eliad, albumul „Regăsire” semnat integral Eugen Avram (muzică, text, aranjamente vocal-instrumentale, design, producţie şi editare). Ca element inovator, şase …dintre piesele de pe album erau prezentate fiecare în două variante, una „dezbrăcată”, din concert (voce, chitară şi public), iar cealaltă „îmbrăcată”, din studio (mai multe voci/instrumente, percuţie etc.).

In 2012, Eugen Avram va lansa un nou album de studio, însă până atunci,  aşa cum anuţă în pagina evenimentului de pe Facebook, pe 1 februarie, în Sinner’s, va „reface” oarecum atmosfera de acum opt ani din Casa Eliad, punând la bătaie şi ultimele exemplare ale albumului pentru cei care nu l-au căpătat în acest timp.

Pentru plimbăreţii Prin Oraşul Bucureşti, EUGEN AVRAM!

V-aţi făcut debutul muzical într-un grup folk, pe care l-aţi înfiinţat în 1980. De ce folk şi nu alt stil muzical?

 Unu: folkul era un curent foarte în vogă în 1980. Doi: contrar aparenţelor, nu este deloc uşor să te exprimi artistic acompaniindu-te singur de un instrument, în cazul nostru chitara. Dacă ai o voce ok şi „îţi iese” şi treaba pe chitară, sigur te faci folkist. Varianta cealaltă este să găseşti o orchestră pe undeva şi să te faci solist de muzică uşoară, de trupă rock sau, foarte rar, de grup folk.

Pentru cei care nu cunosc, ce a însemnat Casa Eliad pentru scena folk din Bucureşti?

 Casa Eliad este, în realitate, casa unui fost boier pe care aşa îl chema, Eliad. „Folk Club Casa Eliad”, un spaţiu relativ mic din subsolul întregii case, a reprezentat – până la dispariţia lui Vali Sterian – kilometrul zero al folkului bucureştean, fiind primul şi singurul club de gen până în 2000. Era locul în care se simţea pregnant spiritul de breaslă, extrem de bine catalizat, de altfel, de către Vali Sterian. Pentru mine personal a fost ca un magnet, un fel de a doua casă.

Cum era atmosfera de la Casa Eliad, acea atmosferă pe care o veţi „reface” pe 1 februarie?

 Este imposibil de „refăcut” atmosfera din Eliad. Eu m-am referit doar la faptul că voi încerca să refac atmosfera care a existat în Casa Eliad în acea zi din februarie 2004 când a avut loc lansarea albumului „Regăsire”.

 Care sunt cele mai dragi amintiri de la evenimentul de la lansare a albumului „Regăsire”, din 2004?

 Toate sunt legate de prezenţa multor prieteni dragi din breaslă şi din presă.

 „Regăsire” este un produs 100% Eugen Avram. Întâmplare, ambiţie, provocare?

 Întâmplare nu, ambiţie şi provocare da. Mai sunt artişti care s-au încumetat şi să îşi aranjeze singuri orchestraţii ale propriilor creaţii. Aici vorbim şi de interpretarea la toate instrumentele participante, de la percuţie până la trompete, plus vocile secundare. Din câte ştiu eu, aceştia sunt trei: Dan Andrei Aldea, Laurenţiu Cazan şi Ioan Gyuri Pascu. Mai pune machetarea grafică, mai exact conceperea şi designul obiectului numit CD şi a coperţii acestuia, editarea, adică multiplicare, ambalare etc., şi crearea unei case de producţie pentru înregistrarea produsului la ORDA şi timbrarea legală. Gyuri a avut o casă de producţie, Tempo Music, dar nu ştiu dacă şi-a proiectat singur coperţile şi dacă a apelat sau nu pe alocuri la vreun coleg pentru o percuţie sau o muzicuţă. Nu am informaţii despre cineva care să fi făcut chiar totul, ca mine, dar, oricum, între timp am ajuns la concluzia că nici nu e bine. Nimeni nu se poate pricepe la toate şi de-aia e bine să colaborezi cu oameni specializaţi fiecare pe felia lui. În plus, nici eu nu am făcut totul chiar singur. De exemplu, de masterizarea albumului (uniformizarea sound-ului general) s-a ocupat prietenul meu Bebe Astur.

Industria muzicală din România şi peisajul mediatic sunt diferite de ceea ce erau în 2004. În contextul actual, ce se întâmplă cu muzica folk?

 Observ un trend ascendent. Acum sunt de trei sau patru ori mai multe cluburi în care se cântă folk faţă de 2004. La spectacole publicul este din ce în ce mai numeros. Mai mult, un segment important de public are vârsta sub 25 de ani. Cu astfel de forţe sunt mai puţin importante intenţiile industriei muzicale sau peisajul mediatic. Dacă publicul va cere, i se va da. Sunt convins că piaţa va regla anumite comportamente temporar deviate, pe alocuri, ale industriei muzicale sau ale peisajului mediatic. Eu zic că semne bune folkul are…

Ce vom asculta pe 1 februarie?

 Veţi asculta nu numai albumul „Regăsire” un pic mai altfel ca de obicei, dar şi piese de pe viitorul album. Ce va fi altfel? În primul rând veţi afla despre poveşti şi muze care au dus la compunerea pieselor, peripeţii din diferitele studiouri în care s-au imprimat, despre oamenii care m-au ajutat la „Regăsire” şi despre stadiul şi mersul lucrărilor la următorul produs, „Mersul trenurilor”. Vom încerca şi să proiectăm câteva imagini indedite cu participări la diverse spectacole şi emisiuni TV.

 Toţi participanţii vor primi gratuit un poster, beneficiind, în plus, de următoarele oferte speciale : intrare simplă 10L; intrare plus CD-ul „Regăsire” original 15L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: