Arhiva | Decembrie, 2011

Fraza neterminata

29 Dec

Isi privea mainile. Dintr-o data, palmele i se pareau uriase iar pielea, ridata. Fara indoiala, copilaria era pe sfarsite. Peste doar doua luni, implinea 30 de ani. Manhattan-ul si elefantii africani pareau mai greu de atins ca niciodata.  Si totusi, fiecare zi care trecea, aducea un nou cuvant la fraza de inceput. Inca nu stia cum va arata continuarea insa avea convingerea ca, daca ar fi reusit sa o termine inaintea zilei sale de nastere, toate visele ei ar fi devenit realitate.  Scria fara reguli. Totul era permis: sa adauge, sa stearga, sa inlocuiasca.  Poate de aceea, desi incepuse lucrul in urma cu cinci ani, scrisese doar trei cuvinte.

„Sufletul privea nemiscat…”

Fereastra messenger-ului erupse pe ecranul laptopului.

„Motanel_2009: Ce faci, dragalaso? Mi-e cam dor de tine. Cand ne mai vedem si noi?”

Chipul i se destinse, devenind suav. Raspunse cu un emoticon, o fetisoara zambitoare si rosie in obraji de emotie.  Povestea lor incepuse in perioada in care scrisese primul cuvant al frazei. Isi aminti ziua in care el se intorsese din delegatie. O stransese in brate cu putere si ii soptise la urecehe cat de mult ii lipsise. O zi mai tarziu, gelos, ii intorcea spatele, spunandu-i ca nu o mai vrea. Dupa – amiaza friguroasa e decembrie in care o chemase in parc si o amenintase ca i se va intampla ceva groaznic daca va dezvalui altor persoane detaliile intime ale fostei lor relatii. Cele 12 luni in care, desi se vedeau zilnic la serviciu, nici macar nu se salutau. Si ziua in care se iubisera din nou.

Ferestrele de messenger se deschideau una dupa alta. Una dintre cele mai bune prietene trecea prin momente dificile.

„Scumpika_foc: Vine la mine diseara si cand ma gandesc ca trebuie sa ma culc cu el, imi piere tot cheful de viata”

„Lala_cea_cuminte: Nu inteleg, de ce trebuie? Cuvantul asta imi displace.  Ar trebui scos din vocabular. De ce nu termini, pur si simplu?”

„Scumpika_foc: Nu pot, ne iubim…”

Chestia asta, cu „nu pot, ii era atat de cunoscuta. Caci si ea, cu doar o zi inainte, se daruise fara tragere de inima unui partener cu care statea doar din obisnuinta.

Ceasul laptopului indica ora 20. Acel cuvant care atarnase, la un moment dat in varful penitei, o lua la sanatoasa in timp ce inca o fereastra de messenger se deschidea.

„Latinoboy: Ce mai faci? N-am mai vorbit demult. Nici nu ne-am mai vazut… Ai ramas la fel de buna?”

Intinse mana spre telecomanda televizorului – incepea rubrica meteo,  si incerca sa inchida documentul care continea acea fraza, atat de neterminata. Seara parea improprie unei continuari. Insa, dupa o scurta ezitare, dadu drumul telecomenzii. Pentru prima data, dupa multa vreme, televizorul ramase inchis. Deconecta messengerul, fara a mai raspunde vreunui mesaj. Veioza de pe birou ramase aprinsa pana tarziu in noapte, la o ora la care, alta data, ar fi fost cufundata in vise.

 

Cine castiga X-Factor?

25 Dec

Mos Craciun mi-a adus un cadou neasteptat, pe care mi l-a lasat aproape de Bucuresti, in Stefanestii de Jos. Participarea in calitate de blogger – spectator – aplaudac la „Galele X – Factor”.  Sa fii spectator – aplaudac nu e putin lucru si nu e pentru oricine. In primul rand, se cere o memorie foarte buna, pentru a retine ceea ce ai si mai ales, ceea ce nu ai voie sa faci in timpul unei emisiuni in direct. Astfel, iti este permis, ba chiar recomandat sa zambesti, sa bati din palme cat poti de tare (atunci cand iti face semn regizorul de platou) si sa strigi din toti plamanii numele candidatului favorit. Ba chiar sa confectionezi pancarte cu numele si chipul lui si sa le agiti cat poti de tare. Lista interdictiilor este un pic mai lunga si contine mestecatul gumei, vorbitul la telefon, sexul, sarutul, dicutiile cu alti spectatori, parasirea incintei in timpul filmarii, huiduielile, folosirea aparatelor foto cu blitz. Suplimentar, ca blogger, trebuie sa fii cu ochii in patru si sa observi ceea ce nu se vede acasa, la televizor.

Ceea ce nu se vede acasa, la televizor, este ca un astfel de show, este o munca uriasa, de echipa. La ora 19, cand am ajuns in studioul de filmare, se faceau ultimele retusuri. Camerele erau deja amplasate, calibrate, se facusera testele de zapada, iar o parte din echipa tehnica se bucura de cateva momente de respiro. Atmosfera era relaxata si vesela, iar platoul, plin de energie pozitiva. Un platou care nu este chiar atat de mare pe cat pare la televizor. Insa acesta este mirajul televiziunii…

Sustinatorii concurentilor au inceput sa ingroase randurile in jur de 19.30.  Intamplator, am stat in sectorul Andrei Leonte / T & L. Printre fanii trupei, un pasionat al show-ului X -Factor. „Andrei Leonte se califica sigur in finala”, spunea el. „A adunat in jur de 14,000 like-uri pe Facebook. Sper sa se califice si T & L”. Iar pe locul 3? „Locul 3 nici nu mai conteaza”, a continuat. „Iulian Vasile. Alin Vaduva nu-mi place. Are o voce…” Ma opresc aici cu redarea comentariului pentru ca mie mi-a placut Alin de la auditii. De-atunci am stiut ca va ajunge departe. Iar dupa cum deja stii, in urma prestatiei de ieri, a ajuns in finala. Deja.

Pentru ca am ajuns la concurenti, abia asteptam sa-i vad live. Una este sa urmaresti un artist la televizor si alta este sa-l vezi live, sa-i simti transmisia. Iar cea mai expresiva aparitie de ieri seara mi s-a parut T & L.  Chiar daca, in ciuda parerii membrilor juriului, interventiile lui Gabriel imi plac prea putin. Iulian Vasile a interpretat fara cusur „It’s A Men’s World” a lui George Benson iar Alin a dat foarte bine in piesa de sezon. Andrei Leonte nu este tocmai George Michael insa s-a descurcat onorabil cu „Kings of Leon”. Tatal lui a fost in public si l-a urmarit, linistit, pe tot parcursul show-ului. Tot in public, a fost si Cristian Parmac – primul concurent eliminat.

Spuneam ca atmosfera a fost minunata aseara in studioul X Factor. Si noi, cei din public, am avut maestrul nostru de ceremonii. Un tip tare haios, pus pe glume, de la care am aflat lista de do si don’t. Inspirat in comentarii si actiuni. Cu doar cateva minute inainte de intrarea in direct, specatorii cantau colinde alaturi de o pustoaica de cativa anisori.

Cel mai emotionat moment de pe scena a fost undeva, la inceputul emisiunii, cand corul format din  fosti concurenti, cu totii greu incercati de viata, au interpretat colinde, cu glasuri calde si puternice. Si chiar daca unii dintre ei s-au mai incurcat, doamna Crina Mardare, a fost alaturi de ei, in fata scenei, intr-un loc in care camerele nu o puteau surprinde, dirijandu-i si incurajandu-i.

In seara asta, aflam cine merge in finala. Nu-mi cere un pronostic, n-as sti sa-l dau. Mi-e drag Iulian Vasile. Are o voce incredibila si simte scena.  Andrei Leonte ma captiveaza mai degraba cu inocenta lui decat cu vocea. Iar T & L – in special Larisa, au o transmisie incredibila. Insa nimeni dintre ei nu este Madonna. Sau Michael Jackson. La nici unul nu simt acea forta interioara, acel factor x, y, z sau cum vrei sa-i spui, specifice unui star innascut.  Astfel incat, oricare poate castiga X Factor!

Adrian Oianu 5 Years Retrospective Exhibition pentru sufletul tau

19 Dec

Mica strada infundata, luminata de lampadare, este  linistita. Ma simt in alta lume, intr-un Bucuresti stilat, select, atat de diferit de realul Bucuresti, cuprins de agitatie. De indata ce trec pe sub arcul portii, si pasesc in interiorul  fermecatoarei case in stil brancovenesc, ma simt acasa. O bucatica din lumea mea e aici. Treptele de la intrare sunt pazite de lumanari. In capatul lor, zambitoare, asa cum am vazut-o  intotdeauna, ma intampina Catrinel. O fata ca o zana – iar cei care o cunosc stiu ca am dreptate, puternica in ciuda aerului fragil. Ingerul pazitor din spatele lui Adrian Oianu, singurul creator roman care si-a dat interesul si a reusit sa faca cu succes  in Romania design vestimentar si nu fashion. Este seara lui Adrian Oianu, seara in care aniverseaza cinci ani de la lansarea brandului  in formula actuala, printr-un eveniment inaugural al expozitiei  “Adrian Oianu 5 Years Retrospective Exhibition” dar si a noii sale locatii care va gazdui, pe langa show – room si atelier, si Centrul de Design Contemporan.

Marturisesc ca este un deliciu sa ma aflu in acest loc, “o casa cu arhitectura si design de calitate”, cum ii place lui Adrian sa spuna. Un loc in care vei putea admira, in afara creatiilor vestimentare, obiecte de design interior si cuverturi din Bucovina si vei putea rasfoi  o parte dintre cartile care il inspira.

In 5 ani de zile, 1000 de rochii marca Adrian Oianu,  dintre care 99% sunt design  original, au ajuns la femeile inteligente din Romania. “Cred ca este un record in tara noastra. Nu cred ca altcineva a mai vandut atatea rochii cu design original, fara sa fie facute la comanda si fara sa fie croitorie”, imi spune entuziast, creatorul.  Atentie! Design original inseamna ca fiecare model e unicat.

28 dintre acestea pot fi admirate in cadrul expozitiei “Adrian Oianu 5 Years Retrospective Exhibition”.  Este vorba de creatii reprezentative pentru cele 3 etape creative prin care a trecut Adrian Oianu in ultimii 5 ani: volumetrie, textura, print.  Camerele se afla in semi-obscuritate. In contrast, fiecare rochie, asezata pe manechin, este luminata. Detaliile ies la iveala, fascinante. Fiecare  are o poveste aparte.  Tocmai de aceea, designerul planuieste si alte evenimente asemanatoare.

 “Vom mai lansa seri de expozitie, in care vom vedea alte modele. Vrem sa explicam un pic ce se intampla pentru ca multa lume se uita si spune so what, inca o rochie. In spatele fiecarei piese de design se ascund munca, studiu, inovatie, despre care trebuie vorbit. Pentru ca acestea sunt atributele care adauga valoare intrinseca produsului respectiv.”

Fiind un moment aniversar,  il intreb pe Adrian Oianu, care este cea mai mare satisfactie a sa de pana acum.  

Cea mai mare satisfactie dupa 5 ani este punctul in care am ajuns. Nici in cele mai optimiste planuri ale mele, nu l-am luat in calcul. Am zis hai sa incercam sa vindem design in Romania, chiar daca vanzarile vor fi dezastruoase. S-a intamplat sa nu fie asa. Am gasit foarte multa receptivitate. Iar publicul nostru a crescut odata cu noi. Acum ma bucur de un public educat, emancipat, fidel, care a descoperit designul vestimentar contemporan. Un lucru nou intr-o tara cu traditie in croitorie si haine la comanda. Asta e marea satisfactie, ca am reusit sa schimbam ceva. Clima din domeniul nostru, atmosfera. Iar faptul ca unele dintre clientele noastre vad rochii ale altor cliente, create de mine, si le doresc pentru ele, este cel mai mare compliment. Ceea ce inseamna ca, tinute facute acum 5 ani, sunt actuale si acum. Asta le da o anumita calitate atemporala la care eu tin foarte mult. Si cred ca aceasta e valoarea designului, in general, nu doar a celui vestimentar. Pentru un designer, marea satisfactie este sa acopere 2 – 3 generatii. Ca in cazul Chanel. Vezi cum aceeasi jacheta trece de la bunica la fata apoi la nepoata. Eu inca n-am ajuns acolo insa dar asta ne dorim

Discutia aluneca usor catre moda si trenduri versus design vestimentar si felul in care acestea sunt reflectate de revistele de moda.

Designul vestimentar este inaintea trendurilor.  Atunci cand are potential commercial fantastic si este foarte popular,  se transforma in fashion si trenduri. Problema cu  revistele  de moda este ca s-au transformat din reviste care promovau designul vestimentar, in reviste shopping pages. Ca revistele din supermarket, cu carnea, conservele, preturile si discountul. Ceea ce, initial, a fost un mijloc de educare s-a transformat intr-un mod de promovare a consumatorismului.

Bine, bine, si-atunci dupa ce ne ghidam atunci cand ne achizitionam piesele din garderoba?

Va bazati pe inteligenta voastra, pe educatie, pe cultura, pe preocuparea pe care o aveti pentru arte si  meseriile creative. Incet incet invatati. Produsul meu educa. Pentru ca iti arata niste chestii care iti raman in cap, devenind  valori si criterii pentru a judeca alte lucruri. Cu fiecare produs de design pe care il achizitionezi, capeti mai multa cunoastere. E un proces care te ajuta pe tine, iti imbogateste viata iar experienta culturala  pe care ti-o aduce designul vestimentar, iti face viata mai frumoasa”, este de parere Adrian Oianu.

Ce va crede lumea despre tine daca vei imbraca o rochie semnata Adrian Oianu sau orice alt produs de design vestimentar (bineinteles, intr-un cerc de cunoscatori)?

“Consumatorii de design sunt oameni educati, inteligenti, eruditi, culti. Restul, se pot imbraca fashion.  Faptul ca alegi o piesa de design vestimentar, e un statement. Inseamna ca …iti merge capusorul, ca ai niste valori, niste cunostinte, stii ce ti se intampla. Nu esti doar un consumator prin mall, care cumpara prostii.  In proportie de 75%, designul vestimentar este pentru consumatori de design, care sunt si consumatori de arta, de decoratiuni interioare. Persoane care isi cumpara piese unicat prin care traiesc o experienta culturala.”

Pentru 2012, pe langa alte colectii si intamplari minunate, Adrian Oianu planuieste seri cu expozitii, happeninguri, intalniri cu artisti contemporani, seri de film si poezie.  Tot aici, in casa din strada Stefan Greceanu numarul 7, unde pana joi, 22 decembrie, intre orele 18 – 22, mai poti vizita “Adrian Oianu 5 Years Retrospective Exhibition.” Un loc in care merita sa vii, chiar daca n-ai purtat in viata ta o creatie de-a lui.  Sa-ti mai dau un pont. Adrian Oianu este acolo. Iti va raspunde la intrebari, te va lasa sa-i rasfoiesti cartile, iti va spune povestea rochiei preferate si te va face sa te simti  mai implinita.

%d blogeri au apreciat asta: