Despre stil, femei si barbati cu Adrian Oianu

27 Iul

La sfarsitul anului 2009, am realizat primul meu interviu cu Adrian Oianu, pentru un website de brand, care acum nu mai exista. Raspunsurile sunt valabile si acum pentru ca intrebarile sunt…atemporale. Am ales sa il postez, pentru ca azi este o zi speciala pentru Adrian. Diseara are loc primul eveniment din seria „Adrian Oianu 5 Years Retrospective”. Urmatorul se va desfasura in septembrie – e xpozitie retrospectiva, al carei curator va fi Ovidiu Buta.

M-am intal­nit cu Adrian Oianu intr-o dupa-amiaza de sam­bata, la show-room. Ceea ce cre­deam ca va fi o intalnire scurta, de o jumatate de ora, s-a trans­for­mat intr-o dupa-amiaza pla­cuta de duminica. In primul rand, pen­tru ca Adrian vorbeste cu pasi­une despre femeia cu per­son­al­i­tate, despre perioada petre­cuta in Tur­cia dar si despre stilul ves­ti­men­tar mas­culin. Dupa o perioada lunga, petre­cuta in afara Romaniei, a revenit in tara pen­tru ca simte ca aici este nevoie de el, ca aici poate sa aduca o schim­bare in bine, sa trans­forme oamenii. Sa invete fetele tinere sa apeleze la designer si nu la croitore­sele bunicii. “Indi­rect edu­cam, asta e si util­i­tatea noas­tra. Oamenii nu inte­leg. Inca se duc in cartiere si isi fac haine la comanda. Romanul crede ca se pri­cepe la toate. Multe fete, obis­nu­ite de la mama, de la bunica, se duc la croitorese. Aces­tea le iau o cal­dare de bani si le fac niste baza­conii. In Roma­nia au aparut niste designeri care iti ofera un lucru, de care nici o croitore­asa nu e capa­bila. Sa nu mai vor­bim de actualitate,”spune Adrian. “

Despre tend­inte si bar­bati bine imbracati

Ce inseamna un bar­bat bine imbra­cat?
Un bar­bat bine imbra­cat, este in primul rand, un bar­bat sanatos, un bar­bat care isi respecta cor­pul. Dupa care ii pui o camasa, un sacou si un pan­talon si e ok.  Tre­buie sa existe o grija legata de trupul tau, pe care bar­batii romani o negli­jeaza.  Dar asta cred ca vine de la femei. Pen­tru ca femeia nu  are pre­ten­tia asta de la el. Pen­tru ea e sufi­cient sa ii dea bani si sa o intretina.  In alte tari europene, bar­batii sunt atenti cu ei insisi. Vorbesc fara sa simti mis­ogin­is­mul, ceea ce reprez­inta o mare ele­ganta, la fel ca si capac­i­tatea de a asculta. In ceea ce priveste hainele, fiecare tre­buie sa se adapteze la viata pe care o are. Un bar­bat care se imbraca for­mal, intr-un cos­tum, arata extra­or­di­nar de bine. Nu tre­buie sa fie nea­parat cos­tu­mul cla­sic, sin­istru. Daca ai o viata activa, cos­tu­mul poate fi mai sport, mai lejer. Ele­gant in Europa inseamna sa fii atent cu cor­pul tau si hainele sa stea pe tine.

De reg­ula, tii cont de tend­inte in stilul tau ves­ti­men­tar?
In mare. Mi s-ar parea un pic exagerat acum. O faceam cand aveam 20 de ani. La varsta mea, m-am relaxat cu carpele. Imi place sa fiu atent, dar din­colo de asta ma intere­seaza mult con­for­tul, sa ma simt eu bine,  si o anu­mita flex­i­bil­i­tate. Imi place sa port sneak­ers la costume.

Care este tin­uta prefer­ata pen­tru un eveni­ment?
Tuxedo. Daca poti sa porti tuxedo, poarta tuxedo.

Ce reco­manzi in tim­pul zilei?
Eu port camasa si pan­taloni. Tot tim­pul am o palarie sau o sapca, ceva de genul asta. Imi plac tren­ci­urile, jachetele, sacourile cu Lycra, care iti dau con­fort sa poti sa te misti, sa con­duci. Impor­tant e sa ai camasi fru­moase si sa fii atent la cat­eva piese confortabile.

Care e cel mai impor­tant acce­so­riu bar­batesc?
Cred ca cea­sul dar nu cred in acce­sorii bar­bat­esti, ma sperie idea. Daca esti Indian, iti pui un colt de urs la gat. Asta inte­leg.  Dar in soci­etatea noas­tra, nu cred in asa ceva.  Poate in tat­u­aje… de ce nu? Cred ca e o cale buna de a arata, cateo­data, o parte a car­ac­teru­lui tau si a fi deschis si hotarat legat de aceasta.

Ce impact a avut moda ital­iana asupra ta?
Hainele bar­bat­esti se fac in Italia. Punct. Sin­gurii pro­d­u­ca­tori de haine bar­bat­esti sunt ital­ienii. Indus­tria modei bar­bat­esti  este din Italia. Ori­unde te uiti pe plan­eta asta, hainele bar­bat­esti sunt ital­iene. Nu se poate sa traim alt­fel decat cu moda ital­iana. Toata viata m-am uitat acolo. Pen­tru mine, toate hainele vin Italia mai mult sau mai putin. Ca bar­bat, daca vrei sa te imbraci, tre­buie sa te imbraci cu lucruri italiene.

Etapele unei maturizari artis­tice

Ai fost ple­cat din Roma­nia niste ani buni. Cum este Tur­cia din punct de vedere al indus­triei de fash­ion si al stilu­lui ves­ti­men­tar mas­culin?
Tur­cia este o tara mult mai avansata decat noi. Ce stim noi despre turci, este ce stiu aus­triecii despre romani. Istan­bu­lul, unde am trait si am locuit, este un oras cos­mopolit, de o com­plex­i­tate extra­or­di­nara si cu o viata cul­tur­ala bogata. Eu acolo am facut haine bar­bat­esti. Bar­batii sunt la fel de cocheti ca ital­ienii. Sunt medit­er­a­neeni, sunt foarte atenti la fash­ion, la cum se imbraca. Provin dintr-un imperiu in care accen­tul se pune pe bar­bat, dintr-un popor care a pur­tat numeroase razboaie asa ca gena lor e adap­tata sa faca bar­bati. Ast­fel incat este inflatie de bar­bati si o penurie de femei. Moda e peste tot iar Istan­bul este, in acest moment, unul din­tre cele mai cool si mai hip orase din Europa. Tur­cia a dat cativa designer faimosi care locui­esc la Lon­dra si la Paris, care au facut lucrari extra­or­dinare. Oamenii sunt calzi, prim­i­tori, curiosi sa cunoasca alti oameni. A fost una din cele mai fru­moase perioade din viata mea.

Cum a fost in Amer­ica?
Eu am ple­cat in Amer­ica la studii. Tre­cusem prin Italia iar nevoia mea de ma per­fec­tionare era foarte mare. Ini­tial, m-am dus la un colegiu pub­lic, iar dupa un an m-am trans­ferat la “Par­sons & Ottis Art Uni­ver­sity”, unde am obt­inut o bursa. Am si lucrat intre timp, in dome­niul meu, ca sa pot supravi­e­tui. A fost o perioada extra­or­di­nar de grea dar care ma si defineste pen­tru ca atunci am invatat si am pus in prac­tica tot ce imi tre­cea mie prin cap. Am prins foarte multa incredere in mine. Insa din­colo de asta, acolo e o lume devi­ata. Tu, de pe pozi­tia de emi­grant, ai acces o lume sin­is­tra. Din cauza asta, sase ani de zile nu m-am intors deloc in tara. Nu mi-am dat seama cum au tre­cut, in dor­inta mea fireasca de a evolua, de a ajunge in zona din soci­etate in care ma simteam confortabil.

De ce te-ai intors in Roma­nia?
M-am dus in Amer­ica la 30 de ani, nu la 20, si asta m-a facut sa intru in criza de timp. Au urmat rece­siuni care m-au dat peste cap si mai mult. Insa, odata cu aceasta maturizare, am real­izat ca nu sunt fericit intr-o lume in care nu am iden­ti­tate. Eu aveam nevoie de o iden­ti­tate, aveam nevoie sa vorbesc in numele a ceva, in numele a cuiva. Chiar daca sunt foarte bun pe dome­niul meu, nu sunt capa­bil sa trai­esc intr-o lume in care nu reprezint nimic, in care nu ma iden­ti­fic, de care nu apartin. Mi-am dat seama ca pen­tru orice lucru pe care vreau sa-l con­stru­i­esc, am nevoie de o temelie foarte buna. Iar temelia tre­buie sa fie de aici. Mari aro­gante legate de afir­marea inter­na­tional eu nu mai am, poate si din cauza varstei. Insa eu nu ma uit dupa afir­mare. Scopul meu este ca ceea ce fac eu sa aiba impact, sa insemne ceva, mai mult decat un busi­ness. Aici, in Roma­nia, pot sa schimb lumea, sa trans­form oamenii. Si asta ma motiveaza. Eu sunt asa cum sunt pen­tru a putea face ceva aici. Iar asta e o armonie.

Cum a fost intoarcerea in Roma­nia?
Intoarcerea in Roma­nia a fost un fel de emi­grare, sti­ind limba. Aveam nevoie de tra­d­u­ca­tor la inceput, pen­tru a putea intelege ce vor sa spuna oamenii, din­colo de cuvinte. Din pacate, noi asa gandim si asa func­tionam. La inceput mi se parea difi­cil. Parca ma intors­esem intr-o soci­etate neo-comunista in care totul era fals, totul era ipocrizie, nimeni nu face ace zicea.

Muza lui Adrian Oianu  — femeia cu per­son­al­i­tate 

De ce bar­batii fac haine pen­tru femei? De ce faci tu moda pen­tru femei?
Fiecare bar­bat are o viz­iune legata de femeia ide­ala, despre cum ar tre­bui sa fie femeia din viata lui. Pe langa aceasta exista si o anu­mita detasare de care, noi, bar­batii sun­tem in stare pen­tru ca noi nu imbra­cam aceste haine dar sun­tem cei care né bucu­ram foarte mult de ceea ce vedem. Per­sonal, am nevoie sa simt ca par­ticip la dez­voltarea com­plexa a fem­i­ni­tatii, ca pot pune putin umarul pen­tru ca aceasta fru­musete care este femeia pen­tru mine, sa fie mai con­tu­rata, sa se vada mai mult. Si-atunci sunt foarte inter­est sa  ghidez acest lucru intr-o anu­mita direc­tie. Iar in momen­tul in care am fost bom­bar­dat de toata sex­u­al­i­tatea fara dis­cer­na­mant din grader­oba, binein­te­les ca reac­tia mea a fost sa arat ca te poti imbraca din cap pana in picioare si sa fii sexy, sa fii fem­i­nina, sa arati foarte fru­mos si lumea sa intoarca privirea dupa tine. Multe din­tre femeile care imbraca rochi­ile noas­tre né spun sur­prinse ca, desi poarta o rochie necon­ven­tion­ala, care le acopera, star­nesc admi­ra­tia. Asta e diferenta si asta am incer­cat sa arat: si anume ca nu carpele te fac spe­ciala. Esti spe­ciala. Hainele doar con­tureaza si arata cine esti.  Rochitele mele par sim­pliste cateo­data, eu ma duc mult spre min­i­mal­ism, insa fac asta voit, las lucrurile cat mai sim­ple, cat mai curate. Pas­trez esen­tialul. Din­colo de asta, esti tu. Nicio­data nu voi spune ca rochia mea te trans­forma in altcineva. Pen­tru ca multi vand asta, iar asta e van­zarea cheap: imbraca-te de la mine si vei devein o print­esa. Nu e ede­varat: daca nu esti o print­esa,  nu vei fi nicio­data. Dege­aba te imbraci. Aparent poti sa pacalesti unul doi trei,  dar pe unul ca mine, niciodata.

Ce tip de per­son­al­i­tate fem­i­nina te inspira sa creezi?
Cand spun per­son­al­i­tate, ma refer la femei cu per­son­al­i­tate. Pen­tru ca sunt si femei fara per­son­al­i­tate. Nu ma intere­seaza un anu­mit tip de per­son­al­i­tate, ma intere­seaza sa aiba per­son­al­i­tate. Pen­tru ca daca ai per­son­al­i­tate, rochia mea te ajuta. E ca si in cazul unui tablou. Daca spune ceva, o rama va accen­tua ceea ce iti arata. Dar daca u spune nimic, ii poti pune toate ramele de pe pamant, il poti polei cu aur. Dege­aba!   La fel e si la oameni: ii poti polei, imbraca in cos­tume si haine.  Daca nu au per­son­al­i­tate si un car­ac­ter val­oros, e inutil. Asa ca eu atat le cer fetelor care imbraca rochi­ile noas­tre: per­son­al­i­tate. Iar asta se decide de la sine. Rochi­ile mele nefi­ind exager­ate, flam­boy­ante, aleg oameni cu per­son­al­i­tate. Pen­tru ca unui om fara per­son­al­i­tate, care are o mul­time de inse­cu­ri­tati, nu ii ajunge designul meu.

Ce inseamna, in viz­iunea ta, o femeie cu per­son­al­i­tate?
Un om bine con­struit, cu o scara a val­o­rilor sana­toasa,  care are car­ac­ter, prin­cipii de viata sana­toase, o edu­catie si, evi­dent, o anu­mita crestere. Vor­bim despre oameni nor­mali, de care e plina Roma­nia, oameni  decenti, oameni dis­creti, pe care nu-i vezi la tele­vi­zor nicio­data.  Mass – media este aca­parata de aceasta lume livida si lip­sita de nuante, care a ajuns sa decida. Ca si cele­lalte aspecte ale vietii romanesti,  si socialul este con­dus de niste finite stranii, ca sa nu le numesc alt­fel. Eu si cativa din tara asta pariem pe acesti oameni dis­creti, nor­mali, care nu se vad. Oameni care stiu cum sa tra­iasca, stiu ce vor, isi sunt de ajuns. Rochita mea vine doar sa con­tureze, sa ajute priv­i­torul sa vada nuan­tele, sa vada cum omul acesta com­plex mai are o fata, un strat in plus. Viata e fru­moasa cand stii sa o ase­zonezi. E ca o salata care tre­buie sa con­tina toate culo­rile ca sa fie buna. Atunci, toate sim­turile noas­tre reac­tioneaza.  O traire deplina inseamna sa ai capac­i­tatea sa gusti tot ce iti ofera spir­i­tual uman, printre care si designul vestimentar.

Asadar, Adrian Oianu creeaza pen­tru …
Pen­tru acesti oamenii care au fost mar­gin­al­izati. Oamenii decenti, dis­creti, carora edu­ca­tia le spune sa nu faca scan­dal, sa nu se imbrace prea vul­gar sau prea zgo­mo­tos. Oamenii aces­tia nu au unde sa se duca. Noroc ca exista H&M si Zara si ca toata lumea se poate imbraca bine, in con­di­tii decente. Dar din­colo de asta, unde te duci? La mine clien­tul vine si isi un pro­dus de design care are o viata dubla fata de un pro­dus de la un mag­a­zin multi-brand. Si eu creez mod­elul cu sase luni inainte, ca si ei, insa lor le ia sase – opt luni pana cand pro­dusul ajunge in mag­a­zine. In schimb, la mine e astazi. Ceea ce iti aduce un avans con­sid­er­abil.
Noi nu né lafaim in nu stiu ce pungi, nu am cos­ntruit show-room-ul in nu stiu ce forma, nu avem can­de­labre. Eu nu vreau sa pun oamenii sa plateasca aceste can­de­labre. Mai bine nu pun nimic, si plat­esti designul. Vrei sa vinzi design, vinde si design si atat. Mi se pare o aro­ganta sa traiesti ca un print din lumea bas­melor si imi iei banii pen­tru asta. Daca vin la tine sa-mi iau haine, da-mi haine si atat. In ceea ce né priveste, aces­tea inseamna pro­dusul cel mai de lux in indus­tria designu­lui ves­ti­men­tar din Roma­nia: mate­ri­alul, tex­tura, orig­i­nal­i­tatea, toate sunt aici.

Ce anume iti atrage aten­tia la o femeie?
Incred­erea in sine . Eu vad incred­erea in sine in fem­i­ni­tate, in fragili­tate, in capac­i­tatea de a arata ca esti  vul­ner­a­bil. Toti oamenii sunt vul­ner­a­bili.  Dar sun­tem capa­bili sa né aratam vul­ner­a­bil­i­tate ain fata celor­lalti? Nu, né con­struim o armura si nu mai lasam nimic sa né raneasca. Dar si sufer­inta face parte din viata. Cum poti sa traiesti fara sa fii ranit, fara sa suferi, fara sa fii deza­m­agit? Dupa care sa ai bucurie, dupa care sa ai regasiri, dupa care sa ai impliniri…  Oare nu asta e viata? Putem sa né pref­acem, dar atunci nu mai traim. E un suro­gat in care nimic nu e, ce e. Pe mine ma intere­seaza aut­en­tic­i­tatea, oamenii sim­pli, directi care sunt capa­bili sa se arate pe ei. Fem­i­ni­tatea con­tine toate lucrurile astea. Eu cred ca omul poate sa fie extra­or­di­nar de put­er­nic, de sigur pe el si,  in ace­lasi timp,  sen­si­bil, fragil, vulnerabil.

In ultimii ani am asi­s­tat la o avalansa de dez­goliri. Oare bar­batii nu tre­buie sa rein­vete sa redescopere femeia, din­colo de aparente?
Binein­te­les. Bar­batii au in ei ches­tia asta dar o ignora pen­tru ca soci­etatea a incu­ra­jat un anu­mit tip de com­por­ta­ment: bea, fumeaza, mergi in club, fara rost de-o femeie. Insa ei nu sunt asa. De aceea, reac­tia bar­batilor a fost de retragere. Bar­batii au devenit mai sen­si­bili, libidoul le-a scazut, hor­monii sunt ameste­cati, din ce in ce mai multi au ales calea homo­sex­u­al­i­tatii. Dar toate aces­tea sunt reac­tii fata de femeile cu apu­ca­turi mas­cu­line. Unde sunt femeile pe care tre­buiau ei sa le cucereasca? Aici tre­buie sa asezam lucrurile. Bar­batii sunt bar­bati, femeile sunt femei. Hai sa pas­tram armo­nia naturala.

Deci si femeile au de lucru..
Fara dis­cutie. Femeile tre­buie, incet incet, sa se rein­toarca la fem­i­ni­tate, sa renunte la aceasta apropiere arti­fi­ciala de mas­culin­i­tate despre care ele cred ca inseamna put­ere. Nu e ade­varat. Femeia fer­me­ca­toare, fem­i­nina, este de zece ori mai put­er­nica decat un mas­cul. Un mas­cul e doar un nauc care vine unde-l chemi tu si dupa cum te plimbi tu. Si aici revenim la incred­erea in sine. Pen­tru ca o femeie sa poata sa faca asta, tre­buie sa aiba incredere in ea, sa isi aduca aminte ce reprez­inta, ce i-a dat natura. Ce ti-a dat natura e mai impor­tant decat orice arti­fi­ciu pe care il poti face intr-o viata neca­jita de om.  Cum te misti, cum intinzi o mana, cum mintea ta femeiasca te duce intr-o direc­tie si –atunci noi sun­tem nauci…Iar atunci cand femeia cap­ata aceasta incredere iar eu o ajut cu o rochie, asta afecteaza bar­batul ime­diat. El observa ceva la care nu tre­buie sa se gan­deasca, dar pe care il simte. E esen­tial, e natura, e echili­bru, e armonie.  Si brusc, totul se deschide. Iar asta atrage si schimba si bar­batul care se uita din­cole de aparente si spune: imi place echili­brul de aici. As vrea sa fiu in lumea asta si nu in lumea aia. Ma astep­tam sa fie nevoie sa lupt mai mult. Insa totul vine nat­ural. Te sperii pen­tru ca intr-un timp foarte scurt, lucrurile s-au schim­bat foarte mult. Noi avem prezen­tari in tara iar pub­licul nos­tru de acum trei ani este foarte diferit de pub­licul nos­trude acum. Din neant, aceste femei s-au trans­for­mat. Sunt toate in rochite, fem­i­nine, cochete,vesele, increza­toare in ele, arata superb. Iar asta schimba si barbatul.

Post scrip­tum

Te implici in proiecte car­i­tabile. De ce?
E o chestie care ma face pe mine fericit, un ego­ism pana la urma. Si nu vreau sa fac caz de ego­is­mele mele (rade). In Amer­ica am invatat esen­tialul unei parti a firii umane:  sa-l ajuti pe celalalt, sa faci bine. Asta la noi nu exista. Am descoperit cat de benefic poate fi pen­tru fiecare din noi, cat de superba e sen­za­tia ca nu esti doar un con­suma­tor, ca poti sa devii cateo­data o min­une. Ca poti trans­forma viata unui copil intr-o bucurie. Si asta da o alta valenta omu­lui. Cand m-am intors in Roma­nia, am fost foarte intere­sat sa pun in apli­care ceea ce am invatat in Amer­ica. Am gasit o fun­datie, am inceput cu vol­un­tariat, poze. Acum avem diferite proiecte si né gandim la urma­toarea etapa. Partea asta va fi cu mine toata viata si  cred ca toti oamenii ar tre­bui sa se implice in actiuni car­i­tabile. Prob­lema, in Roma­nia, este ca nu exista un sis­tem si o cale. Plus ca sun­tem tinuti intr-o igno­ranta si o fuga dupa ziua de maine,  care nu né per­mit sa né gandim la altceva.

Din cate stiu eu, si fotografia va ramane cu tine toata viata….
O, da… Imi aduc aminte de perioada cand eram in clasa a doua sau a treia si am infi­in­tat cu pri­etenul meu cel mai bun “Cer­cul de fotografie”. Asta e una din­tre pasi­u­nile mele de-o viata. Multi ani am iesit prin oras, cu aparatul de gat. In ultima vreme, incerc sa aduc si fotografia pe care o fac la nivelul de impact pe care il au hainele. Pozele mele nu-s asa de com­er­ciale, de spec­tac­u­loase insa cred eu ca prind un pic de fem­i­ni­tate, un pic de gest del­i­cat. Incerc sa fiu dis­cret pen­tru ca e usor sa fii dis­cret in poze, sa te misti dar eu fac poze in care nu exista poz­i­tii stranii, nu exista prea multa mis­care, prea multa ati­tu­dine. Tre­buie sa fii atent, sa te uiti, ca sa intelegi de ce pozele mele sunt mis­cate tot tim­pul. Incerc sa prind viata, dinamis­mul vietii sub­til. Noi res­pi­ram tot timpul….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: