Papa bun si atmosfera de vacanta

26 Iul

N-am facut-o pana acum, asa ca poate e momentul oportun sa lamuresc cum si de ce a aparut prinorasulbucuresti. Ani buni de zile mi-a stat alaturi un amic care ura Bucurestiul. Pentru el, orasul asta era o pacoste: urat, murdar, intesat de mitocani. Iar visul lui – pe care, din fericire pentru el, pentru mine si poate si pentru altii, si l-a indeplinit, era acela de a ajunge sa traiasca intr-o alta capitala europeana. Nu-mi plac ambuteiajele si nici blocurile cenusii, ma calca pe nervi asa zisii spalatori de parbrize din intersectii si agresivitatea dar cu toate astea, nu am simtit niciodata aversiune fata de locul in care m-am nascut si in care traiesc. Ba mai mult decat atat, mi-am dat seama ca depinde numai si numai de mine, sa ma bucur de fiecare clipa de viata petrecuta in Capitala. Sa descopar locurile si oamenii frumosi de dincolo de Bucurestiul urat. Si sa le impartasesc si altora.  Asa a aparut prinorasulbucuresti.

Introducerea fiind facuta, trec la subiect. Sambata de dimineata, am plecat la plimbare. O plimbare directionata, caci aveam de gand sa ajung la libraria Orfeu, de pe bulevardul Dinicu Golescu. Chiar aveam chef de hoinareala asa ca uitat ca am masina si m-am dus la metrou. Am coborat la Piata Victoriei si de acolo am pornit pe jos. Daca nu ai incercat pana acum, eu iti recomand sa faci o plimbare prin centrul Bucurestiului, intr-o dimineata de sambata sau duminica. Aerul e inca proaspat iar orasul abia, abia incepe sa se trezeasca. Aleile de pe marginea bulevardului Golescu sunt umbrite de arbori inalti iar caldirile pe langa care am trecut (despre care cred ca putem afla mai multe pe Bucurestii Vechi Si Noi), unele dintre ele deosebit de frumoase, m-au facut sa ma opresc si sa le contemplu. Bucurestiul ma imbia sa zabovesc.

Asa ca am sunat un prieten, ne-am intalnit in Piata Lahovari si de acolo am pornit agale catre Carturesti – Terasa Cafe Verona.  Pe care, incepand de azi, il trec oficial in lista mea de locuri in care de bucuri de viata din Bucuresti. Era vreo 12.30 si lumea abia incepea sa se stranga. Si desi mi-era o sete teribila, nu m-am putut abtine sa nu studiez bicicletele expuse spre vanzare (cum intri, pe stanga). daca ar fi vavut frana de mana, as fi ales-o pe cea retro, cu aparatoarea rotii din spate intr-o reproducere a unul tablou de VanGogh (:D). Muzica ambientala canta in surdina, ventilatoarele raspandeau un fel de spuma racoritoare (data viitoare cand mai ajung, intreb cum se numeste, pentru a evita semnele de intrebare), era asa cum stiam si ma asteptam. Ceea ce nu stiam – de fapt,  am scris atat pentru a va da informatia care urmeaza, este ca aici poti lua un pranz ca la tine acasa (sau chiar mai bun daca esti afon intr-ale bucatariei, asa ca mine) la pretul unei shaorme si al unui ayran (adica – 19 RON). Iar daca la shaorma una platesti, una mananci, aici platesti odata si mananci cat de mult poti. Am spus ca m-am lasat de carne asa ca din masa organizata sub forma de bufet suedez, m-am servit cu supita crema de legume (delicioasa), cartofi gratinati, orez, salata, dovlecei si fructe. Insotitotul meu a completat cu o friptura de porc, un pic cam tare. Chiar si-asa, dupa vreo doua ore de povesti si de bunatati (pe care le-am racorit cu un ceai de lamaie si ghimbir), eram amandoi cu zambetul pana la urechi si incantati de cat de frumoasa poate fi viata. Si evident, hotarati sa revenim. Cam pe la aceesi ora, si tot in week-end.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: