Ce n-am vazut la concertul Bon Jovi de la Bucuresti

11 Iul

Stiu ca ti-a placut, ca ai fost entuziasmat, ca, in sfarsit, ti s-a implinit un vis. De cand m-am trezit si pana acum, am citit comentarii si articole despre concertul de aseara. Muzicieni, oameni de presa si public larg, opinia este unanima: EX-TRA-OR-DI-NAR! Concertul Bon Jovi reuneste votul de excelenta din partea tuturor. Cred ca este prima data cand nimeni nu are ceva de obiectat impotriva sonorizarii, prafului, luminilor, bodyguarzilor sau a altor motive desprinse parca din Muppets Show. Singura carcoteala care mi-a sarit in ochi, a fost aceea cum ca in public nu au fost rockeri. Dar ce e acela un rocker? Si de unde stii daca un cineva e sau nu e rocker? Adica, un barbat care nu poarta blugi uzati, tricou negru, parul lung, lanturi la gat si nu abordeaza o mina fioroasa, nu e rocker? De ce simtim nevoia sa ne separam, sa ne scindam si sa aruncam cu noroi in ceea ce este diferit? Si de ce nu putem aprecia si onora calitatea, in general? De ce daca echipa de fotbal adversa celei cu care tinem, este superioara si face un joc frumos, nu ne putem inclina in fata ei in loc sa – i aruncam vorbe murdare? 

E prea putin important cati rockeri au fost aseara la concertul Bon Jovi, sau cati barbati, sau cate femei. Ceea ce conteaza este cantitatea de bucurie si de energie pozitiva pe care trupa a adus-o in sufletele celor prezenti. Talentul si daruirea, puse in valoare de sunet, lumini, scenografie. Faptul ca cei care chiar au trait si au respirat fiecare nota muzicala, au inceput saptamana cu o rezerva uriasa de buna dispozitie, de stare de bine. Conteaza ca acest concert i-a facut mai buni, mai blanzi, mai umani, oferindu-le o experienta despre care, probabil, vor povesti si peste 10 sau 20 de ani. Si ma bucur pentru ei.

Marturisesc ca eu  nu am reusit sa intre in stare. Am stat undeva, departe de scena, chiar langa intrarea la tribuna. De acolo, abia daca vedeai ecranele de pe scena, nici vorba de artisti. Oameni se perindau in permanenta prin fata mea cu floricele, crenvusti, bere. Mie una, atunci cand merg la spectacol, nu-mi mai arde nici sa mananc si nici sa beau. Dar asta-s eu… Si de aceea, mi-am inceput saptamana citind articole, uitandu-ma la fotografiile si filmuletele prietenilor mei de pe Facebook, incercand sa vad si simt ceea ce nu am simtit si nu am vazut aseara, desi am fost la concert. Daca as fi vreun miliardar in euro, sau macar in dolari, i-as aduce din nou pe Bon Jovi la Bucuresti si as face vreo cinci zile consecutive de concerte. Dar doar cu Dimond & Golden Circle. Sa vada si sa auda toata lumea!

Dar pana atunci, mi-am jurat sa nu mai merg la nici un spectacol mare decat daca am bilete aproape de scena. Altfel, e pierdere de vreme si de bani.

2 Răspunsuri to “Ce n-am vazut la concertul Bon Jovi de la Bucuresti”

  1. ally_aria 11 Iulie 2011 la 1:04 PM #

    Si eu am stat in spate, la tribune, dar nu se vanzolea nimeni si eram inconjurata de fani🙂 Ecranele se vedeau cat de cat bine, mai topaiai, te mai ridicai pe varfuri, oricum, atmosfera te prindea. Si culmea a fost ca la bis plecasem si m-am oprit in afara gardurilor sa ascult Always, si m-a impresionat f tare desi nu mai vedem nici scena, nici multimea. Se auzea doar o singura voce de milioane…a publicului!

    • prinorasulbucuresti 11 Iulie 2011 la 3:02 PM #

      din cate stiu, la bis nu ar fi trebuit sa cante decat patru piese iar Always nu se numara printre ele. Se pare ca si pe el l-a impresionat publicul🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: