Archive | Iunie, 2011

Cum m-am lasat de carne

29 Iun

Lucrurile s-au intamplat astfel. Mai intai ne-am imprietenit pe Facebook, fara sa ne fi intalnit vreodata. Eu il stiam de la televizor si din presa muzicala, pe vremea cand ma interesa acest subiect. Mi se parea un „personaj”, o aparitie nostima, neobisnuita. In urma cu vreo doua saptamani, in timp ce vizualizam fetele cunoscute si prietene cat de cat celebre, pentru a alege invitatul pentru urmatoarea editie a emisiunii, l-am vazut activ, pe chat. Degetele au plecat pe taste involuntar.

„Salut, vrei sa vii in emisiune?”

Dialogul s-a infiripat cu usurinta si nu a trecut mult pana cand am primit raspunsul afirmativ. Desi m-a luat prin surprindere si m-a lasat uneori, fara replica, n-am regretat nici o clipa alegerea facuta. Chiar daca, inainte de emisiune, in timpul unei conversatii in care ii spuneam ca sunt foarte bucuroasa sa il am ca oaspete si ca abia astept ziua de 22, mi-a replicat sugubat, „mai vedem noi dupa aia”. Dincolo de placerea de a-l asculta cantand si improvizand live (as fi vrut sa fiu un simplu spectator si nu un radio host care sa se gandeasca la cele mai potrivite intrebari in timpul interpretarii sale), Danile Fat a mai avut inca un efect asupra mea. M-a facut sa ma las de carne. Nu ca inainte as fi fost o devorataore de animale ucise, cu sange siroindu-mi pe la colturile gurii. Din cand in cand imi „mai scapa” cate un snitel sau gratar de pui, un mititel, un mezel, un carpaccio, un pic de miel. Dar, sa nu stii si sa faci, e oarecum scuzabil. Dar sa te luminezi si sa persisti in greseala, mi se pare ilogic.  Cu ce argumente m-a convins Daniel sa elimin complet carnea din alimentatia mea, vei afla urmarind filmuletul de mai jos. Tot aici, si alte pareri avizate despre ceea ce inseamna un stil de viata armonios.

(Muzici pentru cea mai lunga zi) de vara

22 Iun

M-am trezit cu gandul a-ti povesti astazi despre intalnirea cu trupa STEMA de saptamana trecuta, in studioul RockZone, lor insa am descoperit un articol interesant in Billboard asa ca voi pastra primul subiect pentru maine. Plus ca ziua e caniculara, cheful de munca pe masura. Ar fi minunat daca ne-am putea teleporta undeva la mare, in valuri, sau intr-un loc racoros, in umbra unei paduri. Dar cum asa ceva nu-i la indemana oricui,  iti recomand o pauza muzicala si o inghetata.

Pentru ca ieri a fost cea mai lunga zi a anului, revista Billboard a dedicat un articol celor mai lungi momente muzicale ca durata de timp din istoria sa. Despre ce este vorba?

1. Cea mai lunga stationare pe locul 1 in Hot 100: Mariah Carey & Boyz II Men, cu One Sweet Day, in 1995, timp de….4 luni

2. Cea mai lunga stationare pe locul 1 in Billboard 200: soundtrackul filmului West Side Story. Se intampla in 1961, timp de 54 saptamani. Partitura poarta semnatura lui Leonard Bernstein. Iar „I Feel Pretty”, piesa parodiata de Robert de Niro in comedia „Un socru de cosmar” este interpretata de Natalie Wood

3. Cea mai indelungata prezenta in Hot 100: Jason Mraz cu „I”m Yours”, timp de 76 saptamani

4. Cea mai indelungata prezenta in Billboard 200: Pink Floyd, cu Dark Side of The Moon, lansat in 1973, timp de….. 14 ani

5. Cea mai „greoaie” urcare pe locul 1 in Hot 100: in 1996, Los del Rio cu Macarena a avut nevoie de 33 de saptamani pentru a ajunge pe locul 1

6.Cea mai „greoaie” urcare pe locul 1 in Billboard 200: Paula Abdul si albumul ei „Forever Your Girl” lansat in 1988, au avut nevoie de…..1 an si 3 luni pentru a ajunge pe locul 1. Un LP care a dat multe hituri asa ca nu mi-a fost deloc usor sa aleg o piesa reprezentativa. Am optat pentru Opposites Attract – un aer de vacanta si un clip foooarte nostim.

7. Cea mai lunga pauza intre doua No.1 in Hot 100: performanata ii apartine lui Cher. Intre primul – „Dark Lady”, lansat in 1974 si cel de-al doilea – „Believe” (1999), au trecut 24 de ani si 11 luni.

8. Cea mai lunga pauza intre doua No.1 in Billboard 200: Johnny Cash este autorul acestui record. Intre „Johnny Cash at San Quentin” (1969) si „American V: A Hundred Highways” (2006) s-au scurs 36 de ani, 10 luni si…o saptamana.

9. Cea mai indelungata prezenta in Hot 100 pe locul 1: Cher detine acest record, care insumeaza 33 de ani, 7 luni si 3 zile. Perioada incepe in 1965 si se incheie in 1999. Cea mai indelungata prezenta in Billboard 200 pe locul 1 ii apartine lui Elvis Presley. Durata acesteia este de  46 ani, 5 luni si 3 saptamani.Incepe in in 1956 ce  „Elvis Presley”si se incheie in 2002 cu  „ELVIS: 30 #1 Hits”

10. Cea mai indelungata asteptare de la debutul in Hot 100, la locul 1: este de 30 de ani si este marca inregistrata  Santana. Atat a trecut de la prima prezenta in Hot 100 cu „Jingo” (1969) la prima dintre cele 12 saptamani petrecute pe locul 1 cu  „Smooth,” featuring Rob Thomas (1999).

A Man of Substance

20 Iun

„Unde mai gasesti tu un baiat asa frumos ca mine?”, ma intreba deunazi un tinerel care incerca sa ma agate. I-am zambit si i-am raspuns ca nu stiu dar ca prefer sa imi asum riscul. Gandul mi-a zburat pe data la un film pe care tocmai il revazusem in ziua respectiva, „Procesul de la Nuremberg”, din 1961 si pe care  l-am urmarit impreuna cu tatal meu in copilarie.  La vremea aceea, ochii mi-au ramas la avocatul apararii, interpretat de Maximilien Schell. Mi-a placut pentru ca era tanar, brunet, impetuos, pasional. Si, desigur, frumos. L-am uitat de indata de am dat cu ochii de Christoper Reeve, in „Superman”. M-am indragostit iremediabil si mi-am convins parintii sa ma duca la cinema inca o data. Pana spre finalul gimnaziului mi-au placut , asadar, baietii frumosi si rebeli. 

Prin clasa a IXa, inteligent a devenit…noul frumos. Mai precis ceea ce interpretam eu la 14 ani ca fiind inteligenta. Eram intr-o clasa cu vreo 32 de fete si doar 4 baieti. Unul era tocilar – atat ca atitudine cat si ca aspect, altul era necizelat, un al treilea era frumos deadevaratelea si -atat si mai era…Cezar. Cezar era ca un bursucel. Avea capul mare, trupul bine legat si glas baritonal. Si pentru ca era un baiat inteligent, citea Coranul, il admira pe Cioran, ii placeau fetele cu picioare lungi si isi dorea sa reinventeze Garda de Fier. Il iubeam in tacere, fara sa-mi dau seama ca si eu am picioare lungi. Cel putin la fel de lungi ca ale Irenei. Daca le-ar fi observat sau nu vreodata ramane un mister si asta pentru ca prin clasa a 10 a mi-am facut si eu primul prieten. Platonic. Atunci mi-am dat seama ce bine este sa ai alaturi de tine un barbat mai mare decat tine (el era intr-a XII) care sa impuna respect. Asadar, frumos, inteligent si…matur. N-a trecut mult si pe lista mea s-a mai adaugat un citeriu: bine facut. Am renuntat la iubirea mea de liceu pentru un coleg de la cenaclul literar care era: filosof -deci inteligent, poet, mai mare ca varsta, frumos si… bine facut. Nu mi-a placut insa un lucru: acela ca imi critica (cam prea acid) creatiile literare. Am interpretat ca fiind o lipsa de respect si m-am orientat spre taramuri mai calde… Nu inainte de a mai fi adaugat un criteriu la lista: respectul.

Sa recapitulez: inteligent, frumos, bine facut (adica nici gras, nici slab, fara burta si cu ceva muschi in dotare), amuzant, bun vorbitor (aka – sa spuna ce vreau eu sa aud), matur (aka sa fie mai mare decat mine si sa manifeste un usor aer paternal) sunt caracteristicile comune celor care mi-au stat alaturi, in calitate de iubiti, cam pana pe la 30 de ani. Insusiri exterioare, care n-au prea mare legatura cu fiinta launtrica a omului. Mai ales ca raportarea la ele pur subiectiva. Ceea ce eu percep ca frumos si amuzant, poate fi pentru altcineva urat si plictisitor. „Ce ti-o placea, draga, la taranoiul asta, zau ca nu inteleg”, imi spunea prietena mea cea mai buna  la un moment dat legat de un el, realizator de emisiuni radio. „Dupa ce ca e ingamfat, mai spune si o multime de prostii. Doar gura e de el”.

Acum, la 30 de ani, criteriile se schimba simtitor si se condenseaza intr-unul singur: subsanta, profuzime, carnita, cum se spune…. ceva ce exista si transpira de dincolo de aparenta omului (prin aparenta intelegand infatisare, gesturi, cuvinte, miscari, vesminte).  Pe scurt, a man of substance, a carui intruchipare am gasit-o ieri, vizionand „Procesul de Nuremberg”, in Burt Lancaster. daca vrei sa intelegi mai bine la ce ma refer, iti recomand sa urmaresti filmuletul de mai jos. Recomdat in mod special, baietilor frumosi!

 PS- desi din 1961 si destul de lung (aproape 3 ore), filmul merita vazut cap coada. O pleiada de actori fabulosi – Spencer Tracy, Marlene Dietrich, Judy Garland, Burt Lancaster si problematica mai actuala ca oricand: responsabilitatea noastra, a tuturor, fata de fiecare fiinta umana de pe glob. Separarea e doar o iluzie.

 

%d blogeri au apreciat asta: