Omul meu iubit

29 Iul

S-au intalnit ca in fiecare seara de joi, sa mearga la cursurile de dans. Miruna  fusese vesela si plina de viata intreaga zi si abia astepta sa il vada. Insa in momentul in care el a aparut, nu a reusit nici sa ii zambeasca, si nici sa ii sara in brate, asa cum simtea, de fapt. Era ca si cum un nor mare ar fi acoperit brusc soarele si ar fi ramas intepenit acolo.  Un prieten de suflet imi vorbea  la un moment dat despre omuletul din spatele fruntii, care impinge niste manete micute si ne face sa actionam. Se vede treaba ca omuletul din capul Mirunei nu nimerea deloc comenzile bune in seara aceea. Mai intai  a atins butonul  temere. In cele zece minute, cat a condus pana la sala, capul fetei fu plin de ganduri pesimiste. Iubitul ei era numai un zambet si ii  mangaia usor bratul drept. Dar ea se tinea batoasa si distanta pentru ca  i se parea fals. De indata ce  ajunsera la destinatie, piticul apasa butonul pe care scria neincredere. A fost suficient ca el, iubitul,  sa primeasca un sms, pe care  l-a citit si la care a raspuns, pentru ca in imaginatia Mirunei sa incolteasca intrigi complicate si intalniri clandestine. Experimentase asa ceva si nu o singura data.

Si-au facut incalzirea impreuna, apoi fiecare la alta grupa. El era abia la a doua lectie. Ea ar fi vrut sa -i fie partenera,  desi stia mai multe, si era gata sa se indrepte catre celalat grup, cand omuletul apasa pedala de frana atat de tare incat aproape ca o dadu cu cu nasul de oglinda din perete. Dansul era una din indeletnicirile ei preferate, care o acapara cu totul. De data asta insa, nu se putea concentra si se uita tot timpul in directia lui. De indata ce incepu antrenamentul in perechi si il vazu dansand cu o fata, o fata normala, obisnuita, aproape urata, omuletul apasa  pedala de acceleratie.  Miruna lua  viteza  si cobora la masina,  fara sa spuna nimanui unde merge. Ii trecuse orice chef de a se misca in ritmul muzicii.  Puse mana pe telefon si returna un apel la care nu reusise sa raspunda mai devreme. Ochii ii erau atinti asupra usii de la intrare. Se astepta ca el sa apara din clipa in clipa. Convorbirea  dura vreo 10 minute. Se simtea din ce in ce mai trista. Nu venea nimeni. Forma numarul celui mai bun prieten al sau. Pe masura ce vorbea cu el si ii relata ce se intampla, se umplea de dezgust. Trecusera vreo 40 de minute cand, in sfarsit, cineva se interesa de soarta ei. Nu el, ci profesoara de dans. Forma inca un numar. Al celei mai bune prietene. Avea lacrimi in ochi.

„Inca unul… inca un om de nimic. Nu mai vreau sa-l vad, nu ami vreau sa merg cu el nicaieri, si am mai dat si banii pe biletele alea de avion…”

„Linisteste-te, calmeaza-te si pune in balanta momentele voastre frumoase cu ce se intampla acum. Gandeste-te la cum te-ai simtit ieri sau la cum te vei simti maine. Plus ca abia va cunoasteti. Nu te astepta ca el sa se comporte ca si cum ati fi prieteni de-o viata. Nu se poate, dupa doar o luna si un pic….”

„Bine, lasa…Stiu oameni care s-au casatorit dupa o luna si un pic. Dar asta se intampla atunci cand cei doi chiar se iubesc, nu atunci cand incep o legatura bazata doar pe atractie fizica. Iar eu, eu m-as fi dus sa vad ce face, desi nu suntem impreuna decat de o luna….”

„Dar el e barbat si barbatii sunt egoisti…Si poate ca el crede ca tu te-ai dus in alta sala sau ca ai iesit sa stai de vorba cu cineva. Nu poti stii… Du-te si vorbeste cu el.  Si nu trage concluzii pripite”.

„Da, o sa vorbesc cu el. O sa-i spun ca s-a terminat. Nu mai vreau. Nu mai vreau si gata!”

„Fa cum crezi tu ca e mai bine pentru tine dar liniste-te. Si suna-ma cand ajungi acasa, sa imi spui ca esti bine, da?”

Intodeauna in situatii de criza, prietena ei cea mai buna ii dadea sfaturi inelepte pe care rareori avea puterea sa le puna in practica. Piticul de la comenzi se amuza copios. Mai avea un sigur buton de apasat, pentru ca opera lui  sa fie completa. Si intr- adevar, in momentul in care Miruna se uita la ceas si constata ca era ora 10, ca disparuse de  60 de minute si ca el nu o cautase, se lasa coplesita de furie. Reveni in sala de dans, pentru a-si lua geanta. Avea un mers apasat, militaros,  falcile inclestate si privirea fixa.  Cei doi se intersectara pe drum insa il ocoli, fara sa-i raspunda la intrebare, care ramase plutind in aer.

„Mergem, puiule?”

Veni dupa ea.

„Ce s-a intamplat, unde ai fost?” o intreba cu un aer ingrijorat

„Cam tarziu sa ma intrebi, acum, dupa o ora nu crezi?”, ii raspunse taios, indreptandu-se spre iesire. „Dar sigur ca da, mergem. Daca eu te-am adus, eu te si duc la terasa, doar ti-ai luat taxi, nu-i asa?”

Intre timp, ajunsesera jos iar ea se urcase la volan.El trecu prin fata masinii, fara sa raspunda. O clipa, inima ii ingheta. Credea ca avea sa plece pe jos, sa o abandoneze. Contrar asteptarilor, el deschise portiera din dreapta si se urca langa ea. Miruna isi promisese ca va fi calma, ca nu se va mai lasa ghidata de impulsul de moment insa, daca tot incepuse, trebuia sa mearga pana la capat. El incerca sa se justifice dar nimic nu o multumea.

„Am venit la dans pentru tine. Ti-am mai spus ca nu imi place in mod special insa imi doresc sa petrecem cat mai mult timp impreuna.  Si vreau sa invat cat mai repede. De asta am venit aici, corect?”

Ea tacea incapatanata asa ca el continua:

„Nu mi se pare normala reactia TA. Tu ai plecat fara sa spui nimic. Iar eu eram atat de concentrat incat nu mi-am dat seama  decat tarziu. Totul e nou pentru mine.  Am crezut ca ai iesit sa stai de vorba cu cineva, cu unul din colegi, ce stiu eu? Inca nu cunosc locatia si nici elevii. Si nu-mi place nici sa fac politie,  nici sa urmaresc pe cineva. Ce vrei? Sa stau cu ochii pe tine ca un copil de gradinita?”

„Nu vorbim despre politie”, raspunse ea revoltata. „Vorbim despre atentie si grija fata de persoana de langa tine. Oricat de concentrata as fi fost, EU mi-as fi dat seama ca tu ai disparut si as fi pornit in cautarea ta…Dar, ma rog, asa te porti cand simti ceva pentru celalalt. Daca e vorba doar de atractie sexuala, situatia se schimba. Stim amandoi cum au inceput lucrurile intre noi, nu are rost sa ne mintim. ”

„Ma doare si ma jigneste ceea ce imi spui. Tu crezi ca asa tratez eu o femeie cu care nu-mi doresc decat o aventura, asa cum te-am tratat eu pe tine? Eu cred ca m-am purtat frumos si ca ti-am demonstrat ce simt … Dar daca tu atat ai inteles, poate ca nu am stiut eu sa ma exprim”

Parcusera restul drumului in tacere. Miruna se simtea un pic mai linistita. Fara sa vrea se gandea la alte discutii in contradictoriu pe care le  avusese cu alti barbati, si cum majoritatea preferasera sa se arate mai suparati decat ea si sa ii intoarca spatele. El se comportase diferit desi ii facuse o scena lipsita de temei. De indata ce parca masina, o lua de mana. Era de la sine inteles  ca avea sa-l insoteasca la terasa la care el punea muzica in fiecare week-end. Cearta nu-i diminuase defel dorinta de a o simti aproape. Un zambet rasari pe chipul Mirunei.

Curand sosira si colegii de la dansuri. Cu Emilia, profesoara ei, cu care era aproape de-o varsta, avea o relatie mai speciala. Ambele trecusera recent prin experienta despartirii de niste barbati care le traumatizasera emotional. Ambele isi gasisera – cam in acelasi timp, iubiti mai tineri decat ele. Si ambele se simteau acum implinite si fericite.

„Sa stii ca este un baiat bun, care chiar tine la tine”, ii spuse Emilia. „I-am vazut expresia, atunci cand ai intrat in sala, neagra de suparare. Pur si simplu, i s-au schimbat trasaturile. Ca si cum l-ar fi lovit un bolovan. Sa stii ca ii pasa. Ai grija si nu face gesturi pe care sa le regreti mai tarziu.”

Norii de pe cerul Mirunei incepeau sa se risipeasca.

„Si inca ceva. Nu te mai infuria. Stii cat de urata devii? Si stii cat de draguta esti atunci cand zambesti din tot sufletul? Hai, du-te la el. Ai gresit in seara asta.”

Miruna ii multumi si se indrepta catre cabina DJ-ului. De indata ce ajunsesera, se indepartase si statuse impreuna cu ceilalti. Nu ii aruncase nici macar o privire si nici nu mersese sa danseze cu el, asa cum se intampla de obicei. Acum avea sufletul indoit, de teama sa nu o respinga. Inca nu il cunostea sau poate ca doar traise prea multe experiente nefaste. De indata ce ajunse langa el, barbatul o prinse de mana, o stranse in brate, o saruta si o intreba la ureche:”Ce face, iubita mea?”

Miruna simti cum i se inmoaie picioarele si cum incepe sa pluteasca de fericire. Undeva, in strafundul sufletului, stiuse toata seara ca avusese o problema falsa. Dar omuletul de la comenzi facuse tot posibilul sa  ii demonstreze contrariul. Nu era nevoie de mai multe cuvinte. El stia cum era, Miruna- tandra, iubitoare si nebunatica precum un copil. Iar ea tocmai ce il descoperise pe el: omul ei iubit, barbatul care o iubea.

Un răspuns to “Omul meu iubit”

  1. Mircea 29 Iulie 2010 la 5:14 PM #

    …din seria: „Spargatorul de… ? Spargatorul de temeri vs. piticul papusar si neuronii lui” Daca ai prinde povestile astea intr-ul cadru mai mare, ocolind ideea unei telenovele, cred ca ar iesi o carticica interesanta🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: