Amintiri din vis

27 Iul

Aseara l-am visat pe cel despre care eu cred ca a fost prima mea dragoste…Este insurat de ani buni si are o fetita. Nu am mai vorbit de multa vreme. La 20 de ani, m-a facut sa traiesc prima minune din viata mea – dar ce stiam eu atunci? Ce vedeam? Un baiat inalt, bine facut, brunet exact asa cum imi placea mie, care mai era si glumet, bland si …cuminte. Am devenit un cuplu dupa mai bine de sase luni de la prima intalnire. Eram colegi si ne vedeam zilnic insa fiecare era implicat intr-o alta relatie. Pe rand, au inceput sa scartie si sa se termine. In seara in care m-a invitat la teatru, mi-a dat seama ca sosise  clipa pe care fiecare dintre noi o asteptase in secret. Nu a fost nevoie de o cerere oficiala de prietenie, asa cum se obisnuia pe atunci. Pur si simplu, am stiut ca din acel moment eram impreuna.  Eram inca teribilista si copilaroasa si egoista si credeam ca totul mi se cuvine astel incat primeam totul ca pe o ofranda binemeritata. Daca il iubeam cu adevarat sau nu, mi-e greu sa spun. Au trecut 15 ani. Insa privind retrospectiv, imi amintesc de dragostea lui, de caldura cu care ma inconjura, de tot sprijinul spus si nespus pe care mi-l oferea pentru ca eu sa imi termin studiile universitare cu succes si sa am o cariera stralucita. De scrisorile pe care mi le trimitea din armata, cu planurile casei pe care aveam sa ne-o construim la un moment dat. De momentele in care ma ruga sa-mi exersez semnatura cu numele lui de famile – Andreea S., sa vada cum arata… De cele doua ceasuri identice, pe care le purtam amandoi, ca pe niste inele de logodna. Insa mie mie mi se parea prea asezat, dependent de fustele mamei, prea moale. Asa ca intr-o zi am intalnit pe altcineva si  s-a sfarsit. 

Azi noapte l-am visat; eram amandoi ca la 20 de ani. Eu aveam parul lung pana la umeri. Ochii lui straluceau de fericire. Atunci cand m-a luat in brate, am avut o senzatie de pace si de usurare. Ca atunci cand, dupa o lunga perioada de timp, te intorci acasa. Si nu-mi venea sa cred ca suntem din nou impreuna. Parea ca acest rastimp – plin de experiente cu tot felul de oameni nepotriviti, nu existase niciodata.  Dar daca nu ar fi fost el, sa-mi arate ce e iubirea si daca nu ar fi fost acest lung sir barbati care m-au ajutat sa ma descopar pe mine, as mai fi stiut sa te recunosc si sa te iubesc, omule bun pentru mine?

Visul din noaptea asta imi spune ca, dupa un ocol indelungat, m-am intors, m-am regasit pe mine. Sunt din nou acasa. Doar ca acasa esti tu… Intotdeauna exista o a doua sansa…

Un răspuns to “Amintiri din vis”

  1. Mircea 28 Iulie 2010 la 6:10 PM #

    Scrii – si o faci din inima, am senzatia ca textul acesta vorbeste in prezenta mea, ca un glas al unui cuplu ce susoteste in fata unui preot… transmiti mult, foarte mult🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: